picior peste picior

picior peste picior

„se pare ca trebuie sa caram tot timpul ceva dupa noi. o sacosa de lux, o borseta, un cristal svarowsky de cinci kile si niste carne, de pofta – pentru cazul in care se da legea trecerii la vegetarianism. am vazut ca doamnele si domnisoarele nu se pot tine deoparte de posete nici in emisiunile tv, kestie care te poate face sa crezi ca fura din ce in ce mai mult si in mass media. lumea se chinuie rau de tot in cautarea fericirii. daca s-ar face un montaj cu mutrele clientilor disperati ai unui hypermarket, probabil ca am redescoperi farmecul vechilor colectii din seria: aflam de la militie. acelasi lucru se intampla si in zona glamour, unde povara accesoriilor obligatorii, a tinutelor care te indeamna sa fugi intr-un colt mai ferit sa te scarpini si a zambetului la care s-a renuntat de mult aproape peste tot, indiferent de pret, te fac sa intelegi ca exista motive serioase sa-i invidiezi pe vagabonzi. bineinteles, doar in cazul in care nu sunt nebuni si nu cara, la fel ca oamenii care vin de la shopping, baloti cu gunoaie dupa ei, incercand sa-si adaposteasca comorile de poftele imaginare ale celor din jur. sa umbli relaxat, sa nu faci hernie dupa ce-ti indeplinesti dorintele secrete pare sa fie mare lucru in ziua de azi. iar ideea e ca tot ceea ce e important e bucuria ta si ca asta trebuie sa ai la tine tot timpul, ma face sa ma simt atat de bine cand infund mainile in buzunare, eliberat de poverile aparent obligatorii, si ma simt de parca as sta picior peste picior.”piciorpeste

*razvan exarhu

hornarul meu din piata pacii

hornarul meu din piata pacii

se anunta a fi o zi buna! garantat! de unde atata siguranta? pai, m-a insotit la la libraria universitatii pana la bcu…ghici cine? hornarul!!! eh, o fi fost el mic si negru, cu pantaloni trei/sfert, papuci cu talpa rosie si manusi de schi, dar cui ii pasa?? a fost hornarul in persoana. da! el! nimeni altul decat el! si a urmat evident dorinta, cautarea nasturelui si dup-aia tin-te bine…si de nasture, si de hornar!! si acum? dorinta implinita? pe cand hornarule? cap ou pas cap?? zi cap!!!:-) hai noo!!

si ziua a continuat in acelasi ritm…soare, soare cat incape…inganam la vie en rose cu privirea in gol sorbind din cafea in fata bcu-ului. si mi-am zis. cand termini cantecul, o sa vezi ceva ce o sa te faca sa zambesti..si evident ca asa a fost! doar cine se pune cu piticii de pe creierul meu? ha? si cu elefantii care zboara? si cu tanti luna? aratati-mi-l pe ala! grea soarta o sa aiba….da, am pierdut firul…a da, in fata mea era un porumbel care manca de langa piciorul meu…si clar ca aveam m&m`s in buzunar – ca de obicei – si am impartit boaba rosie cu porumbelu`:-)

si gata! astept sa mi se indeplineasca dorinta! da` repede!!!!