„how can you stay outside? there`s a beautiful mess inside.” / yael naim

outside

outside

 

„ce avea sa urmeze, e o alta poveste. acum ma preocupa numai ceea ce luase sfarsit. bilantul din 1989 ma obsedeaza, nu voi scapa nicicand de contabilizarea trecutului, a intregii mele vieti de pana atunci. momentul a fost pentru cei mai multi doar un sfarsit de lume, de care s-au despartit cu inima usoara. i-au intors voios spatele, s-au angajat increzator pe un alt fagas. astfel au procedat nu numai multi actori cu rol secundar in dramele trecutului, dar si destui participanti activi care s-ar fi putut invinovati pentru ele. cine pastreaza, in schimb, vie in memorie impovaratoarea piesa, ca si distributia proprie in desfasurarea ei, nu e defel un „nostalgic”. vrea doar sa se dumireasca, inclusiv asupra erorilor – ale altora si personale. dificultatea consta in a-ti mentine luciditatea si buna credinta. mai greu e sa eviti gesticulatiile, excesele verbale.”

„e comod sa acoperi neconvenabilul, pentru un timp e chiar eficient.”

„a mima nestiinta de atunci si uitarea de acum, de parca nu te-ai fi si acomodat, si razvratit, concomitent sau cu schimbul si cu variabila intensitate, e in prima instanta o asumata eroare, iar in ultima instanta netezeste calea spre alte erori.”

ion ianosi/ eu si el

mi se sopteste mereu in ureche (/casca) sau mi se urla chiar…

ca elefantii nu zboara,

elefantii zboara fraierilor!

elefantii zboara fraierilor!

 ca piticii nu danseaza,

ca alba ca zapada nu exista (de fapt, ca nu este salvata de nici un print),cioara alba, na!

ca porumbeii sunt ciori,

ca nu exista ciori albe,

cioara alba, na!

 ca la vie en rose de fapt nu-i rose,

 ca nu poti sa fi in acelasi timp cu picioarele pe pamant si cu capul in nori,

ca daca se incurca itele (mele) n-are cine sa le mai descalceasca,

ca n-o sa-l intalnesc veci pe dali, sau pe chaplin, sau pe lennon, sau pe roger waters,

ca exista ac si de cojocu` meu (ei bine, asta ar cam fi singura chestia adevarata),

ca gemenii chiar s-au prabusit,

ca nu mai avem turn la biserica evanghelica din bistrita,

ca oricat m-as stradui n-o sa termin niciodata,

ca oricat de mult as incerca, n-o sa am niciodata destul timp pentru mine si pentru cei dragi tare mie…….

dar…\

ca trebuie sa raman optimista,

ca viata merita traita

ca dupa orice rau vine un bine

dupa orice nor se ascunde soarele

si ca in orice clipa se poate intampla ceva care sa-mi dea existenta complet peste cap..

si eu ce sa mai cred?