o lume (ne)buna


imi rasfoiam agenda. si peste ce dau? un articol din zile si nopti (da! pana si acolo sunt articole ce merita sa fie citite), scris cu cateva luni inainte de alegerile din republica moldova. ia cititi-l si voi:

„avem tara de 90 de ani!

ai stat sa te gandesti cum e sa fii liber? daca vrei sa „simti” ca turist cum e sa nu fii liber, va invit intr-o excursie la chisinau, in fosta provincie a basarabiei, unde limba oficiala este limba romana, dar toti vorbesc in rusa cu tine la statia de bilete, in magazin sau in taxi. acolo am fost de mai multe ori. noi ne agitam pentru 10 sau 100 de lei, nu stim la care dintre cele doua mall-uri sunt reduceri mai mari, ne socam cand trece columbeanca pe langa noi pe strada (a fost recent in urbea noastra cu ocazia balului operei…), dar nu cred ca multi au stat sa sa gandeasca un pic, la 90 de ani dupa aparitia romaniei „mari” pe harta istoriei… cat de norocosi suntem. indiferent de clima politica sau tensiunile economice sau coruptia din fotbal, noi suntem liberi, si europeni! te invit macar sa iti iei jumatate de ora intr-o zi si sa cauti diverse filmari despre viata la chisinau… cea mai ieftina capitala din europa; unde accidentele sunt frecvente la trecerile de pietoni; unde, in mod abuziv, pro tv nu a primit inca prelungirea (normala) a licentei, pentru ca este un post incomod in an electoral la ei… dar orice moneda are doua fete… tu stii spre exemplu, ca are o populatie de 800.000 de locuitori? tu stii ca facand parte din piata ruseasca, oferta si diversitatea de articole vestimentare, mancare si marfa este mult mai mare decat la noi? tu stii ca tigarile sunt de patru ori mai ieftine? fiind roman, poti oricand sa treci granita spre est, fara viza, fara invitatie. chisinau este la doar 3 ore de iasi cu masina. […]”

richard constantinidi in zile si nopti, editia de cluj, nr. 4 (154), anul VI, 23-29.01.2009

Anunțuri

 

traim intr-un 1 aprilie continuu

sarim din pacaleala in pacaleala cu aceeasi bucurie cu care sare un copil din balta in balta

deviza noastra e: daca nu-ti spun adevarul, nu inseamna ca te mint

si asa – incet, incet – trece timpul si ne amagim ca ne merge bine. asta poate e un lucru bun. doar se stie cat de mult conteaza autosugestia. daca zici cu voce tare de destule ori, la un moment dat o sa ajungi sa si crezi. poate ca uneori e mai bine asa decat sa te tot lamentezi.

sa fie si asa o pacaleala?

da!

dar e una necesara.

oare asa se poate argumenta si pentru restul pacalelilor? sa fie toate/ mai multe dintre ele necesare?

–––

avem nevoie de saracie, ca sa ne putem/stim bucura cand ne permitem ceva mai mult

avem nevoie de boli, ca sa ne stim bucura cand suntem sanatosi

avem nevoie de razboaie, ca se ne stim bucura cand e pace

avem nevoie de politicieni corupti, ca sa ne stim bucura cand vedem cativa cu mintea limpede

avem nevoie de amenintari, ca sa stim sa ne simtim in siguranta

avem nevoie de rau, ca sa stim sa apreciem binele

ba da` batuti in cap mai suntem!!!

sunt si eu la fel ca ceilalti. sunt si eu om. ce pot sa fac? ce as fi putut sa fac mai mult? asta e scuza noastra. a tuturor. scuza ca sa ramanem indiferenti. pretindem ca suntem lipsiti de putere, in fata politicii, in fata destinului, in fata saraciei, in fata bolii, in fata a orice ce ne-ar putea solicita „peste masura” si scoate din carapacea indiferentei.

suntem indiferenti. hai sa nu mai vorbesc in numele tuturor. sunt indiferenta!

ce-am facut? n-am facut nimic! ce as fi putut face singura? nimic! asa sa fie o scuza? poate ca da. poate ca asa imi e firea, de ardeleanca getbeget, lenesa, puturoasa pana in panzele albe, neajutorata si incocenta. hatz! nu misc nici un ciolan, pana nu-i musai – vorba aia din bancul cu cainii din ardeal (asa latra ei: n-amu daca-i musai, hau!).

si la urma urmei dupa ce sa misc un deget, nu?  tot ziceam eu pe cand eram mai tanara – adica acum un an – ca atunci cand o sa ma fac mare o sa lucrez pentru onu ca sa nu se mai intample atatea porcarii in lume (lasam deoparte povestea cu onu si francmasonii, cu francmasonii si noua ordine mondiala etc.)

sa fim seriosi? la ce bun sa fim idealisti cand realitatea iti arunca nisip in ochi de fiecare data cand incerci sa-i tii larg deschisi. si poate asa e mai bine. taci si rabda! nu renunta la vechile obiceiuri!

stim cu totii ca atunci cand o sa ma fac mare, dupa ce imi termin toate scolile, o sa fiu la un moment dat prinsa in mrejele unei slujbe care imi ofera o asigurare medicala bunicica si un salariu substantial si o sa pun deoparte pentru doua concedii pe an si pentru pensie. si la un moment dat oi fi si eu mamica si de-atunci incolo potopu`. copiii aia or fi centrul universului meu – dupa cum spun altii – si numa` lor sa nu li se intample ceva rau. in rest – cataclisme, razboaie, anarhie – nu-i bai. adica e – o sa ma uit si eu la stiri, uneori revoltata, alteori ingrijorata sau trista sau fericita ca copilasilor mei le merge inca bine.

si atunci la ce bun tot idealismul asta? stim cu totii cat o sa dureze si unde o sa duca. maxim 7 ani si o sa duca la priviri intrebatoare belite in tavan, sentimente de neputinta, de inutilitate etc., poate si o depresie frumoasa, nervi, oboseala, poate si un ulcer – ca gastrita o avem deja – si asa mai departe.

si atunci ma mai intreb – si unde dumnezeu o sa ajungem daca continuam tot asa?

candle20flame

Not the torturer will scare me Nor the body’s final fall Nor the barrels of death’s rifles Nor the shadows on the wall Nor the night when to the ground The last dim star of pain, is hurled But the blind indifference Of a merciless, unfeeling world Lying in the burnt out shell Of some Albanian farm An old Babushka Holds a crying baby in her arms A soldier from the other side A man of heart and pride Breaks ranks, lays down his rifle To kneel by her side He gives her water Binds her wounds And calms the crying child A touch gives absolution then Across the great divide He picks his way back through the broken China of her life And there at the curb The samaritan Serb turns and waves … goodbye And each small candle Lights a corner of the dark Each small candle Lights a corner of the dark Each small candle lights a corner of the dark When the wheel of pain stops turning And the branding iron stops burning When the children can be children When the desperados weaken When the tide rolls into greet them And the natural law of science Greets the humble and the mighty And the billion candles burning Lights the dark side of every human mind Each small candle Each small candle (repeated) Each small candles lights the dark side of every human mind And each small candle Lights a corner of the dark

eternitynu tranti usa de la masina!

nu tranti nici usa de la dulap noaptea cand altii incearca sa doarma!

nu tranti niciodata nimanui usa-n nas!

pentru ca ne doare!

scrasneste usa cu balamalele nepoleite cu ulei, ne lovim degetele de la picioare de tocul usii, ne lovim de clanta, dam cu capul de usa – intentionat sau nu – si tot doare!

si ce doare mai tare e sa vezi ca nimanui nu-i pasa. si oare de ce le-ar pasa? totul e trecator si timpul le vindeca pe toate. ne apasa eternitatea.

si atunci ia frate de la mine comunism peste prut si ceva aproape de nepasare dincoace, ia de la mine injurii a la berlusconi in peninsula si ceva la fel de aproape de nepasare in nordul cizmei. timpul trece. pietrele raman. evrei vanduti in transnistria din `45 pana s-au terminat. acum ce urmeaza? multe variatiuni pe aceeasi tema in italia de la mussolini incoace. acum ce urmeaza?

un sarkozy pe tocuri cu o frumoasa sirena carla bruni in balerini ii spune lumii ce sa faca, un obama cu pectoralii in soare are suprematia, un becali din inchisoare candideaza pentru europarlamentare din partea partidului lui vadim,    un mostenitor de tron candideaza pentru presedentie in romania, o bibi o sa vina din nou la noi sa ne spuna sa nu mai lovim animalele – sa ne razbunam mai bine pe oameni – adica, sa ne masuram fortele cu cei la fel de puternici si de misei ca noi, o metallica vine in bucuresti si zice buna seara budapesta, un bob marley a murit, la fel si un jim morrison, a janis joplin, un freddy mercury, fiecare pentru ale lui.

dar ce conteaza?

totul trece. tot e trecator. ne apasa eternitatea, nepasarea si indolenta.

in lume, in europa, invest si-n est, in nord si-n sud, dincolo si dincoace de prut.

si nimeni nureactioneaza.

nici macar unul dintre voi!

world1

Cum sa nu te minunezi?

Cum sa nu ti se faca pielea de gaina?

Cum sa nu-ti vina sa urli?

Cum sa reusesti sa stai calm?

Cum?

De ce?

Pana cand?

Berlusconi viziteaza victimele cutremurului in „camping” si ii invita sa mearga la mare, avertizandu-i totodata (!!!) ca trebuie sa foloseasca crema cu protectie solara in cazul in care se expun la razele nocive.

Pai la ce Dumnezeu sa se mai expuna? Nu mai au nimic. Vorba din batrani: de cand mi-a ars casa vad cerul mai clar – si Doamne, ce instelat mai e! Berlusconi e stele. Praf de stele. Stele verzi. Cai verzi pe pereti. Da-te cu capul de pereti! Cap patrat! Patrat cu trei linii! Linia destinului din palma. Palma de la viata. Viata de nebuni. Nebuni de legat. Legati cu catuse. Catusele vietii. Dar afara e soare.

Comunistii castiga alegerile in Republica Moldova si ambasadorul Romaniei la Chisinau este declarat persona non grata pentru ca ar fi fost implicat in revoltele stradale. Romanii vor intra cu greu de acum in Moldova.

Pai la ce Dumnezeu sa mai intre acolo? Nu mai au nici un motiv. Vorba din batrani: nu te poti lupta cu morile de vant – si Doamne, ce vant puternic sufla! Voronin e vantul. Praf in vant. Praf in ochi. Ochi de sticla. Sticla transparenta. Transparenta si democratie. Democratie si egalitate. Egalitate, fraternitate si libertate. Libertatea cui?! Cui pe cui se scoate. Scoate capul din galeata! Si tu! Si tu! Si tu!

Voi toti!

Noi toti!

Gata cu ei!

Ei sunt o mana de oameni – nu s-ar zice ca sunt si destepti – dar prin oaresce minune sunt influenti si inca la putere. Il mai tineti minte pe Ceasca tovarasi? Credeam ca am trecut peste asta! Sau noi incercam sa traim mereu in trecut. Vremurile de demult apuse. Apuse. Ascunse. Aduse din nou inapoi. Apuse?!

Pana cand?

De ce?

Cum?

Cum sa reusesti sa stai calm?

Cum sa nu-ti vina sa urli?

Cum sa nu ti se faca pielea de gaina?

Cum sa nu te minunezi?

Cand? Ce? Cum?

Stai calm. Dar urla. Vezi ca ti s-a facut pielea de gaina. Minuneaza-te frate romane!!!!!!!!

Da pana una-alta fa dracului ceva – romane de care parte a Prutului ii mai fi si tu!

Il mai avem pe Dumnezeu?