şi uite aşa începe povestea lui puf cel mic, o poevste pe care şi eu o aflu, la fel ca voi, pe parcurs. căci puf n-a fost mereu în preajma mea, cu mine pe drumuri, peste mări şi ţări. el vine de departe, dintr-un loc la care noi abia îndrăznim să visăm, un loc guvernat de alte legi, o altă lume, parcă suspendată în afara timpului.

unde e acasă pentru puf? în india. da! chiar acolo! împreună cu alte zeci de mii de elefanţi. acu vă e clar de ce ziceam că lumea de acolo e orânduită după alte reguli. bine, şi la noi cel mai puternic supravieţuieşte, cel mai puternic câştigă, dar acolo ştii clar cine îţi sunt prietenii, cine îţi sunt duşmanii. comportamentul faţă de ei ţi-l formezi pe parcurs, dar cam ştii tot ce ai avea nevoie destul de devreme. acolo necunoscutul nu e o regulă, acolo necunoscutul e excepţia. acolo ştii mereu ce ţi s-ar putea întâmpla, doar că nu ştii când.

da, aici s-a născut puf. într-o lume curată, pură, atât de sigură pe cât poate fi sălbăticia. s-a născut într-o familie de elefanţi „mic-burgheză”, cum s-ar zice la noi. ai lui nu erau nici de sânge regal, nici cele mai vajnice exemplare din familia elefanţilor, nu erau nici măcar cei mai buni vânători. îşi duceau traiul ca o familie obişnuită de elefanţi, supravieţuiau, nimic altceva. se bălăceau prin mlaştini, se uscau la lumina puternică a soarelui, vânau, se hrăneau şi cam asta făceau ei în viaţa de zi cu zi. mama ducea o viaţă socială obişnuită de femelă de elefant, într-un grup familial unit alături de fiice, surori, mătuşi, conduse de cea mai în vârstă femelă. spre deosebire de matriarhatul în care îi trăia mama, tata, la fel ca ceilalţi masculi ai speciei, trăia o viaţă singuratică, izolată. liniştea bine cunoscută mai era uneori întreruptă. mai erau şi altfel de zile în afară ed cele obişnuite. zile în care, pe tărâmul lor, apăreau nişte cutii mari de metal, pe roţi, ce scoteau sunete îngrozitoare şi lăsau fum în urma lor înfăşurând totul în nori de praf şi de nisip. puf a aflat mai târziu ce era cu cutiile astea. erau jeep-urile cu turişti ce veneau în safari şi plăteau ca să vadă o lume altfel plămădită deât a lor. în alte zile nu erau doar turiştii paşnici ce se perindau pe acolo, ce le pătrundeau în lume ci şi vânători ce îi urmăreau pentru colţii de fildeş.

una dintre zilele astea, la început neobişnuite, după aceea ceva normal pentru puf, i-au schimbat viaţa elefănţeului nostru. ca orice copil, şi puiul ăsta de elefant era animat de o curiozitate neasemuită. pentru că deja înţelese şi îşi asumase regulile după care funcţiona viaţa lui acolo, voia să afle mai mult, să cunoască şi alte locuri, alte vietăţi, alte reguli. voia să vadă din ce lume vin oamenii ăştia care îi fac poze aşa de fascinaţi, voia să îi cunoască, să îi înţeleagă şi să vadă de ce se bucură aşa de mult şi se simt aşa de liberi şi totuşi aşa de speriaţi când ajung la el acasă. voia să fie psiholog, aşa am zice noi.

şi aşa, într-o bună zi, la fel ca oricare alta după ce turismul a dat în floare, s-a hotărât să se ia după jeep-ul cu turişti şi să se ducă în lumea largă pe urmele lor. întrebarea era cum putea să facă asta, fiind un ditamai elefantul. era evident că, aşa cum era, n-avea cum să treacă neobservat.

şi ce credeţi voi că a făcut puf?

Anunțuri