Martie 2009


a fost odata ca niciodata ca de n-ar fi fost nu m-as fi ostenit sa va povestesc acum,plimbandu-mi deshtele lenese pe tastatura intr-o zi urata urata, cu vant, cu frig, cu ceata. lumina-i chiara. zina (soricelul meu dansator – viu, apropo)-i obosita, eu – cui nu-i pasa? (vorba lui frate-meo)

ce a fost atunci de mult de mult, in timpuri imemorabile, de mult uitate, prafuite si ascunse intr-un sertarel?

pai nu mai stiu, daca-s de mult uitate.

da` o sa-mi amintesc imediat ceva asemanator ca trebuie sa am ce sa va povestesc?

cui ii mai pasa daca e real sau nu din moment ce oricum am inceput cu „a fost odata…” si se presupune ca ce urmeaza e fictiune? hai ca incep sa va povestesc ca nu-mi plac introducerile prea lungi ca distreu din placerea continuarii.

deci:

a fost odata ca niciodata…ia ghiciti voi ce? evident ca un elefant! (cine stie, cunoaste!) si nici ca se putea altfel decat asa – un elefant intr-un balon de sapun. a da, era sa uit sa va sun ca mi-au confiscat sticluta cu potiunea magica din care se faceau balonasele de sapun la aeroport pentru ca – vezi doamne – ar fi substanta interzisa. si ultimul balon a fost asta de care tocmai v-am povestit. si din geanta mea – tzushti! s-a strecurat un elefant si s-a ascuns in balon! si balonul era colorat tare – d-ala facut ca din benzina – si n-am vazut elefantul (ca in bancul ala cu elefantii in tufele de capsuni sau cum o fi fost). ca daca l-as fi vazut as fi spart balonul dintr-o suflare si doua miscari si as fi recuperat elefantul. dar poate a fost mai bine asa. nu toate se intampla cu un scop, dar unele lucruri, da.

elefantul asta avea el dor de duca de multa vreme. si nu-i pasa lui de nimeni si de nimic care incerca sa-l impiedice. el stia cine era – un elefant. si ce voia – sa zboare, departe, cat de departe…

si a iesit in zbor din aeroport.

sfarsitul partii 1

found-type-great-desire2

p.s. il insotiti pe drum? aveti voie sa-l si botezati! astept si accept sugestii

>”keiner ist so verrueckt, dass er nicht noch einen verrueckten findet, der ihn versteht.” nietzsche

an meine drei maerchenerzaehler/ celor trei povestitori ai mei:

***

cum?

„da, a inceput sa fie prea evident. conduc mai prudent, vorbesc mai frumos. seara, daca ies, plec spre casa pe la zece-unspe, uitandu-ma cu regret la barmanii pe care nu mai am tineretea sa-i chinui dimineata, tarziu. am (3x/2x) de ani. ma scol pe intuneric de zece ani de zile. am adunat rani, accidente sufletesti, certuri epuizante cu colegii si galcevi cu Dumnezeu. stiu ca si voi. mi-au scapat din stransori istovitoare iubiri prea slbatice de tinut. am alergat prea devreme dupa secrete iar ciclul inghet-dezghet al sperantei-dezamagirii mi-a crapat peretii. si la voi e la fel: termin creditul asta si-mi dau demisia. sa intru-n linie dreapta cu leasing-ul de masina si plec. de maine nu mai beau. daca ne mai certam o data asa, iti promit ca ne despartim. cu ce naiba-mi platesc ratele daca ma cert cu idiotul asta? cum le-as explica la ai mei ca prefer sa fiu barman decat sa ma intalnesc cu deadline-uri? sunt facut s-ajung director. o luna, atat imi trebuie, sa-mi demonstrez ca pot. v-aduceti aminte primele sedinte? cand semana totul cu filmele de pe wallstreet? ne-am luat, in joaca, in serios. traiam cliseul, cu adevarat. si-acum, la inceput de ani 30, ne dam seama ca imaginea pe care am crescut-o despre noi ne-a scapat din mana ca un copil problema. ma bucur ca platesc rata. ma bucur ca azi n-am sedinta. ma bucur ca am rezolvat la administratie. asta-i bucurie? sa ai un schweitzer atat de prost ca te saturi cu gaurile? dar cum scapam? tu cum scapi dobro, ma intreb? nu scapi, dobro. dar am un truc. in timp ce ma bate realitatea in fata veiozei, sa ma dezic de ce mi-e drag, imi inchipui ca sunt un cersetor c-o carte-n mana. fara rate, fara certuri, fara functii. si sf. petru mi-o da un gologan sa-mi platesc intrarea…”

mihai dobrovolschi – prins sau cersetor. imbatranim? sau…

holzer

nu sunt un numar. nici un numar de actorie. nici un numar prim. nici un numar par. freewoman1nici un numar impar. nici un numar de pe lista unui cassanova. nici un numar de inmatriculare. nici un numar tatuat pe un brat de delincvent. nici un numar de telefon. nici un numar care inmultit cu sine insusi sa dea radacina patrata a integralei de ordinu` nu-stiu-care si nu-stiu-cum. nici un numar de acrobatie. nici un numar/ o marime de haina. nici un numar de lucruri pe care iti doresti sa le fi facut intr-o viata. nici un numar de km de pe o placuta albastra de metal de pe autostrata. nici un numar gen 112 sau 911 (desi tot mama ranitilor voi ramane..). nici un numar de pe un certificat de

garantie. nici un numar. nici un fel de numar.

nici ceva veci. nici ceva nou. nici ceva imprumutat.

eu.

sunt eu.

eu.

tot eu.

libera.

pana la un punct.

.

pana aici.

.

cum dumnezeu sa fii liber cand ti se spune mereu ce sa faci. cum sa faci. de ce sa faci. pana cand sa faci. de cate ori sa faci. unde sa faci. cu cine sa faci. cu ce sa faci. pentru cine sa faci. de care sa faci.

cand dumnezeu sa fii liber cand ti se spune mereu ce sa nu faci. de ce sa nu faci. de se sa nu faci asa. de ce sa nu faci pana cand vrei tu. de ce sa nu faci de cate ori vrei tu. de ce sa nu faci unde vrei tu. de ce sa nu faci cu cine vrei tu. de ce sa nu faci cu ce vrei tu. de ce sa nu faci pentru cine vrei tu. de ce sa nu faci de care vrei tu.

si totusi.

azi am cules ghiocei, cocosi nu-stiu-de-care (mov) si niste flori albastre. ningea. era frig. era ceata. parea dimineata. era dupa-amiaza. parea ca ploua. dar ningea. parea ca mi se pare. dar era real.

si totusi.

sunt libera.

pentru ca uneori dupa punct urmeaza si virgula, sau chiar inca un punct deasupra primului. ambele imi sunt dragi.

.

:

;

free

07a_31_banksy_415x6381

„maretia si sculatul tarziu sunt tovarasi firesti de pat. sculatul tarziu este rezervat celor cu mintea independenta, indivizilor care refuza sa devina sclavi ai muncii, ai banilor, ai ambitiilor. in tinerete, walt whitman, marele poet al pergrinarilor, obisnuia sa soseasca la redactia ziarului la care lucra in jur de ora 11.30, si la 12.30 lua o pauza de masa de doua ore. urma inca o ora de munca dupa pranz, apoi sosea momentul sa umble prin oras.

asadar, ce puteam face? in cazul meu, viata mi s-a imbunatatit substantial cand m-am debarasat de ceasul desteptator. am descoperit ca te poti obisnui sa te trezesti aproximativ la ora dorita – daca, intr-adevar, esti atat de nenorocos si ai o ora „potrivita” la care sa te scoli, fara ajutorul lui. in acest fel, te trezesti alene, firesc si cu placere. iti parasesti patul cand esti cu totul pregatit, si nu cand ti-o impune cineva. s-a dus calvarul zilnic de a fi smuls din deliciile somnului de zgomotul mecanic al soneriei. te ajuta, bineinteles, sa nu ai slujba si sa-ti fii propriul stapan. dar chiar de sunteti injugati la carul serviciului, va sugerez sa faceti o incercare. va fi primul pas spre lenevie.

desigur, nu este intotdeauna usor sa atingi culmile sublimului din confortul patului cand lumea din jur trudeste. uneori cel ce se daruieste cu totul patului este trezit cu brutalitate de racnetele constructorilor, de agitatia colegilor de apartament, de tipetele copiilor ce abia invata sa mearga sau chiar de degetelerozalii ale zorilor care patrund prin fereastra. aceste impedimente ale somnului trebuie oprite daca vrei sa te bucuri de motaiala de dimineata. sa va mai ofer un sfat practic? investiti in dopuri pentru urechi, jaluzele care impiedica patrunderea oricarei raze si ochelari de somn. cu ajutorul acestor lucruri simple va puteti prelungi somnolarea. in vazul copiilor mici, cu cat mai devreme sunt instruiti sa se ridice din pat si sa-si pregateasca singuri micul dejun, cu atat mai bine.

am afirmat la inceputul capitolului ca dictonul lui benjamin franklin „devreme la sculat…” nu a adus doar nenorocire, ci a fost si fals. cum asta? ei bine, cand ma gandesc la oamenii sanatosi, intelepti si bogati, vad printre ei artisti, scriitori, muzicieni si intreprinzatori. se stie prea bine ca nimeni din categoriile enumerate nu se scoala cu noaptea in cap. pentru a avea idei, apoi pentru a face planuri ca sa le realizeze, oamenilor creativi le trebuie timp de gandire, sa stea departe de birou, de telefon si de nenumaratele elemente perturbatoare ale vietii casnice si cotidiene. iar dormitul de dimineata reprezinta calea cea mai buna de a reusi in toate acestea.

cat priveste intrebarea: cum dumnezeu ar putea culcatul odata cu gainile sa garanteze automat bogatia si fericirea, presupun ca nu se poate dovedi nimic, dar sunt alaturi de dr. Johnson care a afirmat sigur de sine: „cine se gandeste sa se culce inainte de ora 12 este un misel.”

nu, cei ce se scoala devreme nu sunt sanatosi, bogati si destepti. (…) ei ii slujesc pe cei care se trezesc tarziu. daca nu ma credeti, uitati-va la fetele trase, disperate, ale celor care calatoresc cu metroul in metropolele marilor natiuni industrializate – londra, tokyo, new york – intre orele 8 si 9. sunt sanatosi? bineinteles ca nu. sunt bogati? nici vorba, altfel nu s-ar afla in metrou la o asemenea ora. in realitate, lucratorii cel mai prost platiti manifesta tendinta de a fi cei care calatoresc cel mai devreme. destepti? cum sa fie, daca prefera sa faca naveta in felul acela? daca vreti sanatate, bogatie si fericire, primul pas este sa arubcati pe fereastra ceasul desteptator!”

tom hodgkinson – ghidul lenesului. mic tratat pentru lenesi rafinati

lazy-seo

p.s. cu toate astea, eu tot ma trezesc la 7 in fiecare zi:)

2217460492_f4ae87bb07

„if you come to me at this moment/ your minutes will become hours/ your hours will become days/ and your days will become a lifetime.

to the princess of the elephants:/ i disappeared exactly one year ago/ on that day, i received a letter/ it called mje back to the place/ where my life with the elephants began/

please forgive me for the silence/ between us/ has been unbroken for one year/ this letter breaks that silence/ it marks the first of my/ threehundredandsixtyfive letters to/ you/

one for each day of silence/

i will never be more of myself,/ than in these letters/ they are my maps ofthe bird path/ and they are all that i know/ to be true/

you will remember everything/ all will be as before/

in the beginning of time,/ the skies were filled with flying/ elephants/ evrey night they lay down/ in the same place in the sky/ and dreamt with one eye open/ when you gaze up at the stars at night/ you are looking into the unblinking eyes/ of elephants, who sleep with one eye/ open/ to best keep watch over us/”

colbert-gregory-ashes-and-snow11